Poezie

rugăciune

1 min lectură·6 septembrie 2025

Mediu

limba vorbită de păsări

își linge rănile-n văzduh,

eu sunt coborât în pasul de tină,

tălpile îmi sărută nezborul,

sunt o vrabie cu aripile smulse...

DOAMNE!!!

trimite-mi un înger în duh,

să-l trezească

nu cunosc intrarea pe ușa spre Tine,

din mine ies ouă de demoni

clocite de noapte

mă rog de Tine,

încetinește-mi clipa

în ceasornicul fiert de ani,

luminează ce e lumină

și adu bezna peste nimicuri

***

rugăciunea mi se împiedică de stele,

moarte, amintindu-și de haos

acolo unde s-a nenăscut Dumnezeu

***

în cuțit de cuget

spintecând universul

intru într-un univers mai mare

Doamne,

cum pot s-ajung la Tine

când e atâta pământ între noi?

mă întreb,

unde-ți ții Raiul,

în ce fel de fără unde și când?

gândul nu poate cuprinde...

doar duhul ce mi l-ai dat

renaște în moarte din cenușă

00229

Ștefan Petrea. “rugăciune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14193894/rugaciune

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.