Poezie
Îmi ronțăiam a vecilor placentă
1 min lectură·
Mediu
Îmi ronțăiam a vecilor placentă
În clipă, când travaliul e de moarte
Secunda vine, traiul meu să-l poarte
Spre-a fi în zarva lumilor, dementă.
Și ca-ntr-o amforă țineam de toarte
Frecându-ne-n zadar o dulce mentă
Era și luna în priviri atentă
Și stelele ne dau lumină foarte.
Scriind la lumânări poemu-acesta
Doar marea îi dă-n cer psaltiri de gust
Rotiri de ape,-mbrac de raze vesta.
În sânge Dumnezeu îmi e un must
Din banii mari mai am un rece rest a
Trimite îngeri în divinul just.
00473
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Îmi ronțăiam a vecilor placentă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14190909/imi-rontaiam-a-vecilor-placentaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.