Poezie
ghemul de ață
1 min lectură·
Mediu
Roua plânge-n ceasornic
matinalul, pasăre cu zborul grăbit
soarele-n zenit, dimineață e mâine
la mijloc o bucată de zi și noaptea
întreagă ca un măr necules,
născută-n travaliu de-amurgire,
întunericul îi mănâncă prin cotloane placenta
fără stele și lună.
Luna și stelele, statui
împing timpul către a sta degeaba
fiecare clipă are veșnicia ei
și laolaltă sunt o veșnicie,
noaptea vremea curge mai cuminte.
Nopți și zile
măsoară ghemul de ață
până la întreaga desfășurare
ori poate numai până la foarfece.
00497
0