Poezie
Refugiul din sonet
1 min lectură·
Mediu
În două adâncimi, și cer și mare
Cufund în ochi a stelelor orbire
Mi-aduci în noapte mâna ta subțire
Dar dulcele e-n poamele amare.
De ție-am fost întâiul reavăn mire
Să-ți crească flori în noapte-n lumânare
Tu uită-l pe al doilea, că n-are
Ce ai găsit în mine... O uimire.
Că eu sunt dezlegat pe la mistere
Dar după ale timpurilor legi
Și roza mea, intrată-n spini, îmi piere.
De vorbele acestea nu-nțelegi
În stupul lumii, fără a da miere,
Zadarnic șoapta lui Amor o negi.
01647
0
Ș