Poezie
contopirea
1 min lectură·
Mediu
Beția emoției ne zidea sângele în inimi,
de fiecare dată când îți șopteam nimicuri
între noi se năștea o altă făptură
alergându-ne prin vene.
Avea trupul trupurilor noastre unite
bând vinul fiorului
mâncând Mărul direct din pomul din Rai
sub îndrumarea atentă a lui Adam și Eva.
Îmi înghițeam cuvintele pe guri de hârtie
încercând să desenez poeziu
făptura aceea dintre noi,
de culoarea aerului cu păsări,
muză a șoptirii cu vise de-amor.
Poemul unirii noastre
ne arunca însă-n oameni,
în două poezii diferite,
în două inimi,
în două curgeri prin vene...
Om fiind, penița îmi refuza să-nțeleagă
contopirea
01649
0
Ș