Poezie
Ne învelim în piele, numai una
1 min lectură·
Mediu
Ne învelim în piele, numai una
Și-un singur sânge ni-i vegheat de Parce
Și uneori o lacrimă se-ntoarce
Pe-obrazul meu, pe-al tău dansează luna.
Adesea-s ploi de a sui în arce
Pe-fară și în noi. Prin răni Fortuna
Ne tot îndreaptă către totdeauna
În Luntre duhul să ni se îmbarce.
Ne-nlăturându-ne de unu-n altul,
Uitați de lume simplii siamezi
Unindu-ne în stea pe mări înaltul.
De gânduri ni se adunau grămezi
Pornind în cuget către veci asaltul
Învățător sunt eu, să mă urmezi.
011945
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Ne învelim în piele, numai una.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14189653/ne-invelim-in-piele-numai-unaComentarii (11)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Iar Evei lacrima Adam întoarce Pe-obrazul meu - nu prea înţeleg logica acţiunii, de ce, cu ce scop, în raport cu acţiunea biblică. Adam întoarce lacrima Evei pe obrazul tău. Cam tras de păr, chiar dacă se vrea a fi o chestie ieşită din comun. Cum că Adam ar avea puteri supranaturale, iar tu porţi regretele Evei, în spiritul tău androgin. Cam mult, cam mult...