Sonet voiculescian

sonet cu repetiții de moarte

1 min lectură·1 aprilie 2025

Mediu

M-alătur de rostire și de cuvânt mă-mpiedic

De morbul de cerneală tăcut îs suferind

Am fost și pe la popă, am fost și pe la medic

Și toți mi-au pus pecetea de cel curând murind.

În muribunda-mi fire, răpus de graiul zării

La orizont cuvinte în mine tu rosteai

Și cer era întregul pe necuprinsul mării

Și dintre-atâtea stele în mine doar o stea-i.

Îmi este-a moarte-n liră și deci muri-voi iute

Că dacă moare struna și eu îs simplu ort

Mă pradă de cuvinte sicriul ce se-ascute

Ca șiș înfipt în pieptu-mi prin liniște să-l port.

La Dumnezeu în piață vânzarea să n-o stric

Cobor a mea rostire ce mă tot urcă-n dric.

03725

Ștefan Petrea. “Sonet voiculescian.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14188621/sonet-voiculescian

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

am nevoie de opinii ca de aer...

nu fac presiuni,
e un strigăt de ajutor...