Poezie
Du-mi, mamă,-n plete mâna ta subțire
1 min lectură·
Mediu
Du-mi, mamă,-n plete mâna ta subțire
Că tu-mi veghezi în traiul greu norocul
Îmi stingi ca apa rănii mele focul
Și pieptul tău e păsări să respire.
Pe geamuri roza face iernii jocul,
Pe unde-ți ții tu anii cu grăbire
De lângă mine să cunoști răpire
De a te naște-n veci fiind sorocul.
Rămâi, nu vreau să port doar amintirea
Privirea mea în lacrimă topind
Și îngerilor să le-aduni oștirea.
Nu vreau să stau în jale și în jind,
Mai lasă-mă s-ascult o povestire-a
Luminilor ce-n noapte se aprind.
00630
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Du-mi, mamă,-n plete mâna ta subțire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14186940/du-mi-mama-n-plete-mana-ta-subtireComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.