Poezie
Pe umeri duc beteala nebuniei
familială
1 min lectură·
Mediu
Pe umeri duc beteala nebuniei
Acolo unde-mi ține gâtul capul
Ce-mi vine uneori să crapu-l
Măcar de pomină a fi să fie-i.
Când mintea-mi arde ca sub mici proțapul
Mă spânzur ca de sfinți uitați grafiei
Și apa-n iarnă sub omăt tot vie-i
Dar parcă dată-a dracului, cel țapul.
Și nici la numărat nu-mi ies toți banii,
Trăiesc în casă, Doamne, cu un fur...?!
Dar mai curând că de furat mi-s anii...
Mă iartă dacă-n vămi o să-l înjur
Dar mult mi-e rece vântul crunt al cainii
Când moartea stă în toate, împrejur.
00592
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Pe umeri duc beteala nebuniei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14186506/pe-umeri-duc-beteala-nebunieiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.