Poezie
Enigmele, o, Doamne, ce-ntrebare
sonet naiv
1 min lectură·
Mediu
Enigmele, o, Doamne, ce-ntrebare
Țâșnește-n fald de noapte, austerul
Și-i raza-n ape împletind misterul
În liniști reci de lună-n căi barbare.
E plin de zeama stelelor tot cerul,
Nevinovată-i pasărea să zboare,
Pe geam s-a întețit de ger o floare,
Pe nas tot cântă nunți de teamă clerul.
Ca la o moarte-n doi ne e cunună
În sfera veșniciei îmbrăcați
Nocturn mirarea către zori s-o spună.
Eram de cruci de-amoruri în noi frați
Dar adevăr îngăduind minciună
E-n anii de lumină descifrați.
01671
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 82
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Enigmele, o, Doamne, ce-ntrebare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14185881/enigmele-o-doamne-ce-ntrebareComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Mulțumiri anticipate!