Sonet cu moarte

Gândesc la moarte, timp spre ea tot trece

Citesc din ieri de dragoste misive

Şi inima mi-e-n scene convulsive

În aerul de diamant şi rece.

De păsări pun în piept dispozitive

Ca dorurile-n zări să nu îmi sece

Un trandafir e-n aur în ghivece

Şi-n mine bea lumini auditive.

Prin teatrul tot nocturn e o sibilă,

Tăcerea e-un motiv să nu te strig

Că mâine-n azi e-n liniştea labilă.

Veni-va zgomot, o zidire-n frig

Când iarna-n sănii va mai scrie-o filă

Şi-n şoapte-amurgul o să mi-l înfig.

Comentarii (1)