Poezie
Sonet religios
1 min lectură·
Mediu
Ca lebăda ce nu cunoaşte moarte
Tăcere e lumina Ta, Divine
Pătrunde spre-a o auzi în mine
De Tine când în ruga-mi se desparte.
Te voi privi curând, vecia vine
Şi îngeri spre-a ieşi stând ouă sparte
Când existenţa fi-va-n zări, departe
Şi-oi strânge-n limbă graiul Tău de-albine.
S-a face nuntă liniştea a pierde
Când raza Ta îţi gâlgâie în piept,
Eternităţii fi-voi zâmbet verde.
În zori de Tine tânăr fi-voi drept
Să las a Te vedea să mă dezmierde
Că trăitor eu fala îţi aştept.
00654
0