Poezie
Tot plouă, mamă
1 min lectură·
Mediu
Iar firul Ariadnei este negru
Eu rup din mine os dormit în sânge
Nădejde-n întunericul integru
Şi ploaia încă-n pielea ta înfrânge.
Cerneala nopţii spune zis cu frică
E-un câine care tremură şi latră
Şi de lumină pasărea îmi strică
Pe-a mea şoptire-n vals ce-i idolatră.
Rămân al nopţii, zilei, amândouă
Ce iscă draci de linişte fecunzi
Tot plouă, mamă, plouă, plouă, plouă
Genunchii tăi de rugă de-ţi sunt scunzi.
Speranţa de-a muri în toate cele
Rămasă tot de fi-va în pământuri
Având la creştet drumul să te spele
Şi plânsul rece ce sub nori îl vânturi.
00632
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Tot plouă, mamă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14182768/tot-ploua-mamaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.