Poezie
O, mamă, plouă
sonet naiv
1 min lectură·
Mediu
O, mamă, plouă, plânsul a ţi-l spune
De jale urc în sânului tău arcă
Şi-n ape un final de lume-i parcă
Cobor de frică-n vocea ta genune.
Implor în noapte luna să se-ntoarcă
Şi lacrima în rază a-ţi apune
Nici vânt pe-afară nori nu duce-n strune
Un câine latră tremurând şi leoarcă.
Motanul tainei are blana udă
Şi nu mai toarce întrebări sub stea
Teluric haosul e să se-audă.
Mă rog la Domnul ţărm uscat să dea
Cu seceta să fie toamna rudă
Chiar dacă un blestem înoată-n ea.
00731
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “O, mamă, plouă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14182705/o-mama-plouaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.