Poezie
femeia mea
1 min lectură·
Mediu
pe când mi te chemam a mea femeie
şi oamenii erau mai dulci în toate
acum îmi strigă-n ţel că nu se poate
şi parcă veac de-atunci pe timp se-ncleie.
enigmelor de miez sunt goale coate
de adevăr în întrebări n-am cheie
mi-e teama întru Domnul rotofeie
dar din tenebre-n chip cioplit mă scoate.
şi te numeam a îngerilor damă
pe culmea de mirări de venerat
ci azi singurătăţile mă cheamă.
erai din frica vremii de furat
stăpâna mea pe lacrimi ca o mamă
te-ating în basm, în vise-i gând curat.
00632
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 91
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “femeia mea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14182014/femeia-meaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.