Poezie
Coasa 2
1 min lectură·
Mediu
Mai iartă-mă de ale tale, moarte
Că te trăiesc în tot de timp de-o vreme
Tu naşte-te doar Domnul când să cheme
Şi nu mereu, cu glas de vise sparte.
Mă simt stropit cu apă de blesteme
Şi greu trimit de rugă, Sus, o carte
O, mama mea, vai, tatăl meu, departe
E parcă Dumnezeu şi-i a mă teme.
Incendiat de propriul sânge-n viaţă
În noaptea existenţei steua-mi văd
În inimă mi-e lacrimă prăpăd
Şi pielea mea în cui de răni se-agaţă.
Ducându-mi anii Coasa mă îmbată
Aşa, cu fără amurgire, iată!
021.217
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Coasa 2.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14181398/coasa-2Comentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘPȘPȘtefan Petrea✓steaua-mi văd
0
FCLasă negativismul din poezie Deoarece popularitatea pe care o ai nu o are oricine. Dar dacă nu mai ai părinții e greu. Faptul că scrii totul epitetic arată că o speranță dexistă
0