Poezie
Pătruns mi-ogorul minţii de lăcuste
sonet naiv
1 min lectură·
Mediu
Pătruns mi-ogorul minţii de lăcuste
Şi grânele de gând mi le tot strică
Doar întrebarea le e-n nopţi amică
Şi fără de răspuns în sfere juste.
Când trandafiru-şi bea enigma mică
Şi clipa de vecie-i să o guste
În mine adevăruri sunt înguste
Dar şi de-acelea mă feresc cu frică.
Pe când din taine miez nu pot desprinde
Îşi ţine roza nimbul de parfum
Precum o sfântă-n nări să-mi dea merinde.
Şi fără ieri ori mâine duce-acum
Secunda ce-n eternităţi se vinde,
Îm lepăd cuget pe-al gădinii drum.
00687
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Pătruns mi-ogorul minţii de lăcuste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14180955/patruns-mi-ogorul-mintii-de-lacusteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.