Poezie
Sonetul ploii
1 min lectură·
Mediu
Plouând, ca-n vechi ceasornic se aude
În ochi n-am stele, norii le astupă
În noapte beau cu gândul trista cupă
Şi apa-n vals şi cugetu-mi sunt rude.
Un plumb topit al minţii văz ocupă
Senil nocturn, misterele-mi sunt ude
Mă ceartă-n plâns atotputernic jude
Şi râd de-atins luminile pe crupă.
De se întâmplă litera în foaie
Cerneala-i o licoare de tăceri
Pe-afară zloata când cărare taie.
Iubito-n nimb cuvântul să nu-mi ceri
Ci te răstoarnă-n perne în odaie
Vânând de-amor păcatul în plăceri.
00742
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Sonetul ploii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14180373/sonetul-ploiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.