Poezie
minţi pierdute
1 min lectură·
Mediu
pe la izvorul izbăvirii du-te,
mai vino-n malul nebuniei mele
pictat în haos din spinări de stele,
o mântuire creşte-n minţi pierdute.
dar să nu laşi misterul să te spele,
pieri-vor ale gândului redute
întreagă-n cuget Domn să te sărute
de vrei, pe a visării tale piele.
amorul de-mi vei cere-n noapte, damă
te voi izbi cu frunza de cuvânt,
acela care tremură şi cheamă.
că lacrima de-a fi cu el mi-o zvânt,
întemniţat în morbul greu de teamă
pe cruce-mi flutură tenebra-n vânt.
011.303
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “minţi pierdute.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14179698/minti-pierduteComentarii (1)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
FCFCFlorentin Cristian✓Frumoasă poezia, este adevărat că trebuie că visarea să fie oarecum controlată atât cât se poate că altfel imaginația naște monștrii. Dar bine că este El, Domnul care și-a ales să predice la vameși și la păcătoși adică unde era nevoie și de fapt cred ideea pe care s-a bazat poezia
0