Poezie
Potopul alb
1 min lectură·
Mediu
Potop de alb împilă-odăii arcă
Din slavă neaua ţărmul tot apasă
Întemniţat e lutul meu în casă
Şi e sfârşit de toate-n lume parcă.
Prin colţ zăpada-n vifor e mai deasă
Zidind picior precum de mânătarcă
La gura sobei basmele mă-ncearcă
Intrând în veci, din vieţuit să iasă.
Şi pe noroiul alb cu văzu-alunec
Din lanţul lui m-au cotropit verigi
Şi-i a tăcea deşi ai vrea să strigi
E ger în linişti şi de frig mă-ntunec.
Pe foc un lemn când braţu-mi mai răstoarnă
Ridic o rugă-n flăcări prin lucarnă.
00664
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Potopul alb.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14177084/potopul-albComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.