Poezie
Genunchi zdrobiţi de rugă în podele
sonet naiv
1 min lectură·
Mediu
Genunchi zdrobiţi de rugă în podele
Tăcerii piruete le ridică
O roză-n geam îi este iernii fiică
De trist pe a sa mumă să o spele.
Că nu e nea pe glie la o-adică,
Teluricul pustiu înalţ în stele
Cu ochiul de sidef al minţii mele
Ce-n întrebare gândul îl indică.
Pe gură am misivă către Domnul
În zloată a zidi noroaie albe
Că altfel morţii duc un ban în salbe
Şi-n negrul tinei se aşază Somnul.
Doar naşterea divină, ce-mi apropii
A vesel o tot smulg din nara popii.
011.129
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Genunchi zdrobiţi de rugă în podele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14176702/genunchi-zdrobiti-de-ruga-in-podeleComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FCFCFlorentin Cristian✓Ultimele două versuri sunt o concluzie a întregii poezii așa cum trebuie iar poezia este un imn pentru un Crăciun așa cum trebuie: cu zăpadă, poate și ceva ger dar e și zloată semn că nu este prea frig, îmi amintește de una dintre poeziile în care spune "cât de puțin alb, de dezesperanță este în fulgul de zăpadă"
0