Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Genunchi zdrobiţi de rugă în podele

sonet naiv

1 min lectură·
Mediu
Genunchi zdrobiţi de rugă în podele
Tăcerii piruete le ridică
O roză-n geam îi este iernii fiică
De trist pe a sa mumă să o spele.
Că nu e nea pe glie la o-adică,
Teluricul pustiu înalţ în stele
Cu ochiul de sidef al minţii mele
Ce-n întrebare gândul îl indică.
Pe gură am misivă către Domnul
În zloată a zidi noroaie albe
Că altfel morţii duc un ban în salbe
Şi-n negrul tinei se aşază Somnul.
Doar naşterea divină, ce-mi apropii
A vesel o tot smulg din nara popii.
011123
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
90
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Ștefan Petrea. “Genunchi zdrobiţi de rugă în podele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14176702/genunchi-zdrobiti-de-ruga-in-podele

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@florentin-cristianFC
Florentin Cristian
Ultimele două versuri sunt o concluzie a întregii poezii așa cum trebuie iar poezia este un imn pentru un Crăciun așa cum trebuie: cu zăpadă, poate și ceva ger dar e și zloată semn că nu este prea frig, îmi amintește de una dintre poeziile în care spune "cât de puțin alb, de dezesperanță este în fulgul de zăpadă"
0