Poezie
Nu strig că sunt că moartea mă aude
sonet naiv
1 min lectură·
Mediu
Nu strig că sunt că moartea mă aude
Şi-mi face trupului culcuş de humă
În perne-un timp uciderii tu du-mă
Iubito-n sânge umbre ce-ai drept rude.
Renaşte-mă la sânul şoaptei mumă
Tăcut să ţip în răni de viaţă ude
Şi traiul de lumină să-mi asude
În clipe ce enigmele însumă.
Din raclă foc să fac în sobei gură
Deocamdată, basme-n taine-arzând,
Să ningă vis povestea te îndură.
Pe două căi păşind cu-acelaşi gând
În aşternut e dragoste şi ură,
În loc secunda-i vecilor pe când.
00623
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Nu strig că sunt că moartea mă aude.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14176509/nu-strig-ca-sunt-ca-moartea-ma-audeComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.