Poezie
versuri albe de noapte
1 min lectură·
Mediu
luna e galbenă ca o gelozie
ori ca un unt expirat,
inspir aerul morţii din stele,
prin ferestre ochii ies din odaie
gândul intră prin întrebare în taină
zulufii luminii cad pe umeri de umbră
dedesubt e subpământul
şi organele interne ale iadului
doar în ţintirim dedesubt
e nuntă de oase
oameni care şi-au lepădat sângele
ca pe un vin în gâtlejul sufletului
privesc prin gaura cheii
uşii de la călimară
cuvintele dezbrăcate
cerneala le spală trupurile
să intre curate-n stilou
apoi alergând de mănâncă hârtia
pe albul mânjit de galop
se nasc plăpândele doruri
sub luna ca o mustaţă îngălbenită de tutun,
sub stelele ca nişte ţinte-n capacul cerului
de la sicriul cu fundul de humă
şi pereţi adăpostind existarea
clipa s-a prăfuit la statuie
ca un viol asupra eternităţii
021.131
0
