Poezie
sonet dada
1 min lectură·
Mediu
o apă de secunde trece-n mine
acolo sunt femei să putrezească
e cerul după ceaţă ca de iască
e pielea clipei blană de hermine.
aduc nărav de cruci să te cunoască
iubito care plângi cât se cuvine
în plata nedreptăţilor divine
când Dumnezeu pe ochi îşi trage bască.
spre noapte ziua de cu zori se-ndeamnă
precum din brâul de omăt din ierni
din primăvară vara către toamnă.
şi tot ce tu din mine nu discerni
pe la amor de sine mă condamnă
îmi cresc lumini pe arborii interni.
01801
0
EL