Poezie
Când demonii duc omului merinde
sonet naiv
1 min lectură·
Mediu
Când demonii duc omului merinde
Ivire-i masticaţie de ură
Ieşind din ouă dracii minte fură
Acelui ce doar gândului se vinde.
Că doar în vise e sămânţa pură
Din care-s voci de bine auzinde
Ce linişte din har divin desprinde,
Tăceri rostite-n rugăciunii gură.
Că lesne cugetarea-n rău te pierde
De nu hrăneşti icoanei contemplat
Îmbătrânit ori poate eşti mai verde.
Teluric drum înalt să-l faci din plat
Şi Dumnezeu atunci să te dezmierde
Un înger când în pas ţi s-a-ntâmplat.
02899
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 81
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Când demonii duc omului merinde.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14175430/cand-demonii-duc-omului-merindeComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FCFCFlorentin Cristian✓Foarte bună această poezie, parcă spune aceiași poveste de la început până la final și cursiv, cuvintele parcă vin de la sine, neforțate. Felicitări!
0
EL De ce nu:
,,Din care-s voci de bine auzite
Ce linişte din har divin te minte..."
Zic și eu...
,,Din care-s voci de bine auzite
Ce linişte din har divin te minte..."
Zic și eu...
0