Poezie
Născut pe când se moare
1 min lectură·
Mediu
Născut pe când se moare gândul ţipă
Cu el îmi venerez mirarea sfântă
Şi întrebări în trupul lui tot cântă
Acela ce-i din aburul de clipă.
Când cu enigma ta se ia la trântă
Femeie, nemuriri se înfiripă
Şi de iubire face-n veci risipă
Iar bezna de a fi îmi e înfrântă.
Din tălpi te cuget, unde ţii o zare
Şi până-n plete, unde ai frumos
Când noaptea zbor de preacuvinte are.
Ai smuls din mine coasta de la os
Spre a trăi, spre a veghea altare
Păşesc cu-atins pe sânul tău muntos.
03871
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Născut pe când se moare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14175094/nascut-pe-cand-se-moareComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Ultima strofă deși este adamică mă irită că are doar un sân... Ce a pățit celălalt? L-ai extirpat ca să îți iasă rima?
Cu dragul lecturii!