Poezie
Joc
1 min lectură·
Mediu
Era precum n-ar fi
O umbră-ndoliată
Şi eu ceream să fii
Pe Luntrea mea, Tu, Tată...
Că sunt vlăstar de fiu
Şi pururi niciodată
Ceream să nu mai fiu
Pe Luntrea Ta, Tu, Tată!
O viaţă fără moarte
Îmi năzărea din viu
Şi nici în altă parte
Ceream să nu mai fiu.
Lumina lumii vieţii
Întârzia-n târziu
Da-n liniştea poveţii
Ceream să nu mai fiu.
În vama fără seamă
Mergeau toţi târgoveţii
Dar mult de moarte cheamă
În liniştea poveţii.
O viaţă fără moarte
Alcătuiam cu teamă
Dar viaţa e departe
Când mult de moarte cheamă.
00675
0