Sonet

Mi se pare că poezia de față pune poetul pe clasica scenă a oscilării permanente între o serie de elemente opuse, dar complementare. Pe scurt, întreaga „trudă” a creatorului de versuri este să împace aceste aspecte, să găsească o punte comună între gândurile disjuncte care îi trec prin minte, cufundându-se în „cupa” melancolică a nepăcii mascate sub un aspect comun. De aici ar deriva și multiplele trimiteri la diverse cupluri de obiecte, elemente ale naturii și acțiuni caracterizate prin polaritate. Din punct de vedere structural, scrierea urmează metehnele realizării unui sonet italian, aspect ce îmi generează un puternic sentiment de admirație. Faptul că are o ușoară tentă abstractă (poate și din cauza jocului de cuvinte) nu face decât să-i confere o și mai mare valoare, zic eu. Prin urmare, acesta, în ceea ce mă privește, este un text de calitate.

mulţumesc pentru amplul tău comentariu!
Mă bucur că ţi-a plăcut...