Poezie
În foi sub lumânare
1 min lectură·
Mediu
Se dezvelea de coajă un miez ca să ne mire
Din cel ce adevărul infernic îl tot cere
Şi-noată în oceane cu valuri de tăcere
Ducând statuii noastre cutremure-n nuntire.
Şăgalnic întrebarea ne mirosea misterul
Acel ce gândul lasă să cadă-n palme strâns
Şi mâinii de rostire aduce austerul
Când pe hârtii cuvântul e doar vremelnic plâns.
Când vorba-n alb noroiul adapă-n rost etern
Se va deschide galeş corola de-nţelesuri
Şi sânge se preface în lacrimi care cern
Şi izvorăsc lumina ce inimii dă ghesuri.
Un sâmbure-al enigmei ne aducea-ntrebare
Cerând ceresc răspunsul în foi sub lumânare.
02916
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “În foi sub lumânare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14171659/in-foi-sub-lumanareComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘPmulţumesc pentru lectură şi semnul luminos!
0
Începând cu primul vers cel mai puernic din celelate versuri:
,,Se dezvelea de coajă un miez ca să ne mire"
Cu bucuria lecturii!