Poezie
Sonet banal patru
1 min lectură·
Mediu
Neobosind spre Domn lucarna-n rugă
Pe îngeri îi adun pe la mansardă
A mă spăla în zbor deprins să ardă,
A-i învăţa biped spre-alean să fugă.
Că lumea e un câine-n zării zgardă,
Tăierii aşteptândă buturugă
Ce nu răstoarnă carul ci-l îndrugă
În foaia vieţii ce stilou hazardă.
Prin geam de sus e-a graiului urcare
Acela ce păşeşte-n timp fior
Şi unde-ascuns e visul oarecare.
Vărsat, încheieturile mă dor
Şi nu-mi aduc aminte unde, care
A săvârşit în mine un omor.
00572
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 81
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Sonet banal patru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14169736/sonet-banal-patruComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.