Poezie
Sonet banal doi
1 min lectură·
Mediu
Dormeam pe la culesul de lumină
Un somn nevrednic, plâns zadar de vise
În zori Hristos pocalul plin îmi zise
Să-l beau a mă feri de o pricină.
A înviat şi Cerul îl promise
Cum a făcut-o stând cu toţi la Cină
Vânzându-şi moartea de vecii vecină
Cum sunt în Carte vorbele precise.
Cel roşcovan ciocnind la masă oul
E praznic de merinde şi cuvânt
Din spusa Domnului mărind ecoul.
Spre foaie-aleargă tunetul cel sfânt
Dar amurgit mi-e-n literă tabloul
Doar Dumnezeu adie, dus de vânt.
00705
0