Poezie
Glas minor
sonet
1 min lectură·
Mediu
Actor de unul singur în oglindă
Şi adâncit în vremurilor blimpul
Un susur îmi eternizează ghimpul
Prin toată zarva ce nu-mi e fiindă.
Murind ades, să îmi mai treacă timpul
Un cinema cu mizantrop e-n tindă
De filmul mut secunda-i suferindă
Că zeilor mi-e munte mic Olimpul.
De-asculţi, femeie, dorul ce te cheamă
În solitudini teatru intră-n joc
Plângând ca-n tragic de ferice-n dramă.
De rândui-mi-or astrele noroc
Cu buzele-n sărut te-oi bea ca-n cramă,
Te-oi respira de pân să mă sufoc.
00841
0