Poezie
tămăduirea urechilor
sonet
1 min lectură·
Mediu
Şoptind, auzului tămăduire
Îmi dai, bolnav de zgomote, femeie
Şi frunzele din brâu ni se decheie
Amor pe trupuri să ni se înşire.
De restul lumii nu avem idee
Şi omul alt e doar o povestire
Prind demonii puţin de noi de ştire
Dar îngeri vin iubirea să ne-o beie.
Mi-e leac în dragoste cu lene-a face
Urechii ce-a rănit-o tărăboi,
Mi se deschide floarea cea de pace.
Ţi-ascult în piele grai de palme moi
Dar mult lumina zorilor se coace
Ci-s teafăr în al vieţuirii roi.
00740
0