Poezie
arşiţă
1 min lectură·
Mediu
de frig e-aproape arşiţă pe-afară
e basm la gura sobei a păduri
a rugă fumul suie din ţigară
că din păcat Tu, Doamne, mă înduri.
şi lemne-n foc a codru frânt strigară
din vâlvătăi poveste-n sobei guri,
de frig e-aproape arşiţă pe-afară
e basm la gura sobei a păduri.
se face noaptea cea târzie seară
şi din al ei răsad cresc zorii puri
de iarnă-i dimineaţă-n sacrii nuri
grădini de gheaţă rost în geam aflară
de frig e-aproape arşiţă pe-afară.
00717
0