Poezie
necufundare
1 min lectură·
Mediu
sub orice zidire e înfiorare de umbre
nezidirea mănăstirii mele în pieptul tău nu înfiorează aerul de sub aripa îngerului
practic de mă inhalezi rămâne un hău,
o transpiraţie prin pielea întunericului,
un haos emoţionându-mă spre a mă renaşte
redevenind umbră de stea cu soartă în băţ
reexistând spre a mă mira în perete de ost de zidirea-n mărime naturală a lui Dumnezeu
pe podea e umbră de carne de gaură neagră
când mă rog cade tencuiala de nefiinţă,
rămân în faţa curului gol al lui Dumnezeu,
trag în piept aerul de argint al rugăciunii şi-mi mai revin
trebăluind în pieptul tău mănăstirea ce nu se va mai cufunda
00828
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “necufundare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14165734/necufundareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.