Poezie
Sonetul clipei
1 min lectură·
Mediu
Că-s gratii stelele apoi îmi pare
La temniţa de gânduri şi de glie...
Stingând ce-a fost, oprind ce o să fie
Doar clipei sacru-i vine-n goana mare.
La ost în zid, ca-n o fotografie
Tăcere-i unui sfânt ce-mi bea rugare
De zodie de timp să se separe
Secunda în travaliu de vecie.
Eternitatea asta-mi spună unde-i
Pe lume-acasă pe la Dumnezeu
Şi neştiind de vreme-a trece undei.
Că-n noapte-apasă parcă bezna greu
De Barcă bani femeie-n sân ascunde-i
Pe lapte-n cer să vând întregul Eu.
00854
0