Poezie
Ploaia deocamdată
sonet
1 min lectură·
Mediu
Mânjind morminte rod de ploaie cade
Să îl culeagă talpa ta ferice
Femeie-n cruce calea fără bice
Ce-mi răstigneşti privirea cu ocheade.
Şi ceasuri trec doar apă cât ai zice
Şi timpul creşte, lacrima nu scade
Pe ochi de cer aud venind armade
Să-mi lupte-albastru-n foilor burice.
Mai scriu, să nu mă vaite plânsu,-amică
E jalea de pe-afară îndestul
Şi toamna asta-n zodii rele pică.
La masa mea pe Dumnezeu adu-l
Când şi-n sicrie-s gemete de frică
Iar pe pământ potop e-n iad fudul.
00936
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Ploaia deocamdată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14164634/ploaia-deocamdataComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.