Poezie
Cu lene uneori vorbind a sacru
sonet
1 min lectură·
Mediu
E Domnul orb în nunta noastră-n sânge...
Privirea cărnii ridicând să-L vadă
Nădejdea-n El ne stă-n Pandorei ladă
Că am deschis păcatul, frunza plânge...
Redevenind doar îngeri, rugă creadă
În ochi ivim iar apele nătânge
Din flori o miere-a şoaptei limba strânge
Fiind a veşniciei clipei pradă.
Cu lene uneori vorbind a sacru
Zadarul ni se strică mult în zori
Şi alungăm mireasma lui de-a acru.
Cu mine timpul tău de ţi-l omori
E al nimicniciilor masacru,
De vis ne intră-n piept şi gând comori.
00914
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Cu lene uneori vorbind a sacru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14162988/cu-lene-uneori-vorbind-a-sacruComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.