Poezie
Pledoarie pentru unul singur
sonet voiculescian
1 min lectură·
Mediu
Ne începeam tăcerea precum udaţi cu rouă
Pornind o veşnicie în cripta de odaie
Eram acolo singuri, mormânt ce-n sânge taie
Şi duce ruga-n ceruri să ardă şi să plouă.
În liniştea icoanei eram ca stinşi de-o moarte,
În clipa despre înger plângea o taină-n foc
Dar între noi visarea şi-acuma ne desparte
Că-n unul a ne naşte nu am ştiut deloc.
Strigam ades la tine să mori şi să învii
Ca siamezii poate aşa am fi pe lume
Iar când se vor deschide definitiv Cutii
Speranţa-n singur cuget s-o învăţăm anume.
Ne începeam pe-atuncea din doi să facem unul
Precum o teacă nouă pumnalul vechi adunu-l.
00838
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Pledoarie pentru unul singur.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14162726/pledoarie-pentru-unul-singurComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.