Poezie

poem pueril de noapte

1 min lectură·9 mai 2022

Mediu

noapte, stelele cad în privirile beznei

oamenii dorm într-un somn al gândirii

din a mea insomnie prin porii de cuget transpir vise treze

visez la lumina ce mângâie zborul

și șoapta desprinde din perne o rugă

din patul în care trezia m-alintă

războiul din mine e-nfipt în steag alb

și nu mai adorm într-un somn al speranței

deasupra enigmei e gol adevărul

e Domnul privind din stele o noapte

aceasta în care-i mister și-ntuneric

și fără de somn întruna-mi visarea-i

dar visele treze alunecă-n gânduri

spre zori ce pândesc a ivi realitatea

și pacea se sfarmă în cioburi ce zgârie zborul

disperat mă-nvelesc cu noapte la loc

și noaptea femeie încă-mi dă țâță

da, iată noaptea-mi cântă în vise

ochii deschiși pășind întuneric

noapte, stelele ridică din insomnie-mi tenebre

cortina luminii lor e-n teatrul unei ghilotine decapitând deznădejdea,

parfum de gânduri atinse de infern

ci raiul mă visează pe acoperișul cerului

fluturii vremii clipesc din aripi

noaptea va trece rămânând fără stele

în viu de ființă memento visarea

hainele tainei devenind niște zdrențe

a plăti insomnie aștept în zori înserarea

și stelele toate să se ridice din haos

00869

Ștefan Petrea. “poem pueril de noapte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14162326/poem-pueril-de-noapte

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.