joint de tăcere

țigara e o prelungire a degetelor mele de scris și de făcut cruce

tot mai mult regresând către unghiile în care țin destinele cuvintelor dumnezeului propriu

moartea îmi pândește pieptul și celelalte elemente ale trupului

că fumez ca pe ultima sută de metri până la sfârșitul lumii

uneori mi se întâmplă iarba, fumul ei diluându-mi mințile

și mi-e fum injectat în viața asta de așteptare-a pământului,

din țigară se ridică umbre spre cer

ca un exercițiu al ulterioarei înălțări de duh

lepădat dintr-un trup ce zace în scrum

în focul din capătul țigării țin combustia propriului teafăr,

morbul zorește ființa spre-apus, simt în piept canicula morții,

la expulzarea aerului din plămâni vine-o halenă călare pe demoni

nu mi-e rușine să-mi respir mormântul, joint de tăcere