Poezie
al nu știu câtelea sonet
Sonet
1 min lectură·
Mediu
Pe chipuri umblă lacrima pe-alocuri
Când întristarea vine din cotloane
În cugete nevisul să-l emane
Născând în gânduri ale ploii jocuri.
Demonic zbor e frânt doar în icoane,
Acolo,-n ruga fără echivocuri
Și-i scrum amarul în divine focuri
Când îngerul coboară-n vieți umane.
Iar de mai picură din ochi aleanul
Tu vindecă-l cu preț de Dumnezeu
Făptura că-ți pețește subteranul.
Eliberat de Luntre-i duh mereu,
Veciei lepădând acolo banul
Din jalea cărnii se ridică Eu.
00998
0