Poezie

am zis

din caiete vechi

2 min lectură·4 februarie 2021

Mediu

beau rachiu cu apă plată -vreme anesteziată-

dețin toate întrebările dar n-am nici măcar un singur răspuns,

în a cunoaște, iubito, întinde obrazul, a doua palmă se naște

moartea e o iluzie ce trăiește grație vieții,

ți-am privit sufletul de la dreapta la stânga

și mi-am zis că așa trebuie să fie întocmai și al meu,

dar privit de la stânga la dreapta,

Dumnezeu doarme în coloritul majusculei

oamenii trăiesc în fobie de oameni

femeie, întrebare patetică și urlet înfricoșător

clădită din moleculele tăcerii ești,

te cred doar cu ochii minții

și nicidecum în cutezanța rătăcirii de sine,

nu cred într-o afirmație doar pentru că nu-i pot dovedi contrariul,

amurgul înalță un ultim chip cioplit către soare, geme focul mirării

rănile-s calde și-mi încălzesc la tăciunii mocniți ai durerii gândirea

în dioptriile ce rătăcesc în miopia veșniciei

Poezia e modalitatea cea mai simplă de a cunoaște pe Dumnezeu

nu am răspunsuri, am doar întrebare

și-n lene-ntorc obrazul de-a cunoaște

din haos altă palmă de se naște,

în rugăciune Domnului să zboare

purtând în sânge-ale mirării moaște

și sărutând pământul sub picioare

nu îndrăznesc să rătăcesc ce doare

și adevărul crucea să-și demaște

doar beau cuvânt și-a umbrei apă plată

și trândăvind penița la izvor

în taină vremea mi-e întârziată

în iadul clipei demonii mă vor

infernului secunda mea e -iată!-

și-am încuiat edenul cu zăvor

001.143

Ștefan Petrea. “am zis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14153228/am-zis

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.