Poezie
cu un strop de erezie
1 min lectură·
Mediu
cu frica ne-mbătăm pe bulevarde
pe uliță ni-i frig în sânge-a frunză
zidind în amintiri de iarnă toamnă
și vara tot acolo se îndeamnă
pe când pe la furat de ghiocei confuză
e-o naștere de tine, doamnă
a Domnului, cu învieri în buză
dezvirginată-n puli de popă-i taina,
himenul îi atârnă în sicrie
eu îmi îmbrac pe albul verde haina
albastrele nimicuri a le scrie
o cruce-n loc secundelor rămâne
de nemuriri se-nchipuie sămânță
da-i greu a zice miezul cel de mâine
când sânu-ți picură-n bărbânță
cea mai frumoasă poezie
ce-o scrii în liniștea târzie
când noaptea e la capătul de Ață
de început de dimineață
00865
0