Poezie
existență, trivialitatea supliciului
1 min lectură·
Mediu
vin zorii omului ajuns în seară
că noaptea e doar traiul van de luturi
spre veci amurgul tău e spre-nceputuri
spre dimineață-n duh, de gând să piară
de-averi lumești tu-n suflet să te scuturi
și bogății de rai primește-n gheară,
aceea, rămășită care zbiară
de sânge-n ceasul stat în așternuturi
în fond și somnul cel etern e viciu
în existențe, speranțându-l, drog
că trupul doare, carnea e supliciu
în viul meu mormântu-i analog,
îl cuget prin secundei orificiu
și a deschide de sicriu mă rog
001.668
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “existență, trivialitatea supliciului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14146147/existenta-trivialitatea-supliciuluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.