Poezie

acu drept

1 min lectură·26 februarie 2020

Mediu

acu drept, țin încă în piept nezbicită minciuna

de pe chipul înmiresmat cu fard de lacrimi al vieții

degeaba mă cojești de moarte și-mi despoi

noaptea din dimineața de apoi,

dețin pe gura nemuririi căluș

împruncit infernului dumnezeilor de pluș

frec menta-n poeme de șters dosnic,

încă tenebre-n exist, cuvintele

vopsesc imacularea de spaimă-a hârtiei

mă poți găsi la malul mării de carne

înfipt într-un măr ștrangulându-mi gâtlejul

către păcat

urcat

pe spinări de nefoloase

aburc

poeme-n derivă și urc

plutire pe oase

în claustrarea de clipă imn pe altar se-nfiripă

piciorului tău de lemn, femeie de groapă comună

era lună

bâjbâind către soare,

nu mă ierta, că lumina mă doare

în rest era o nimica și frica să-mi fie de leac

sămânță pe zid de ruină

și-n taina micirii un fleac

de plânsete strai depus pe retină

sătul de vreme sui în timp cu zbor nimănui

mai mult umbla cetatea

nezisă

mai mult suind, nescrisă

în mine pietatea

012.180

Ștefan Petrea. “acu drept.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14144937/acu-drept

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

acuma stâng... :)))