Poezie
tot pe-acolo
1 min lectură·
Mediu
la orizont al existenței mioape, falsând puținul departe
ochii dețin obscenitatea văzului interior,
în tine crește cadavrul propriu,
nu te amăgi,
va mirosi ca un cur nespălat al unui demiurg al minciunii,
neviețuind în abstinența mormântului
îngerul îți putrezește cuvinte pe gură
pârgul nopții a fi încetinește lumina
la fântâna cu ape umane nu-mi ești decât
femeie dintr-un măr în gât
treci prin habarul de întuneric al clipei
cu duh vecin dimineților cărnii inimii încă
apoi s-a face un abur,
o respirație a eternității
abdicarea din sine, sisifică remoarte
rerostogolindu-se,
pasărea putrezise-n cenușă,
puțea a venire de Domn, să reașeze calea pe drum
irupând din final netăgada
mult m-am mai ținut după fustele tale până să-ți văd curul
și acela futut doar cu ochii
carnea ți se suise-n văzduh
ca ploaie să recadă-n devenirea cadavrului
de milă iau copilul din mine,
îi reașez zâmbetu-n obraz
cum aș așeza-n icoana infernului sperarea
din raiul reflectat în paharul cu țuică
001.215
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 158
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “tot pe-acolo.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14144842/tot-pe-acoloComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.