Poezie
având aceeași pălărie
Sonet
1 min lectură·
Mediu
de trup pe-atunci eu palma ți-am legat-o
clipind Amor, tăceri inofensive,
femeie-acum din vis ce-mi zici misive,
spre dimineți de Adevăr damnato
din amintiri, prin sânge convulsive
din ieri, când ploaia-n văz mi-ai arătat-o,
fiind enigmă-n drum, pe stih sperato...
zidesc ruine, mâine e-n derive
ci în spinări ducând poveri de jalbă,
a ninge, Doamne, încă frică-n frig
a rostuire-n noaptea Ta cea albă...
lacustru-i copt, lipsit de gheață-n dig
că-n iarna asta făr' argint în salbă
zadarnic înc-o nemurire strig
001.159
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 81
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “având aceeași pălărie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14144616/avand-aceeasi-palarieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.