Poezie
fleacuri autumnale
sonet
1 min lectură·
Mediu
e toamnă, taină-argint lichid de ploaie...
străbat de prin seninuri mici și rare
lumini cu aurul în destrămare...
cuțitul trist în carnea clipei taie
din țel venind amorul tău îmi pare
să-mi locuiască-a sângelui odaie
și zboruri cresc și-n duh, sub vâlvătaie,
de Dumnezeu se naște decupare
recad în vinul fiert și nu te cuget,
femeie, vis pe-altar îndepărtat
pe mine azi acolo m-am iertat
în vremea asta cu al serii muget
te vând pe obeție-n noaptea minții
când demoni sunt și oamenii și sfinții
001.222
0