Poezie
trivialitatea visului
sonet
1 min lectură·
Mediu
Lumini a tot, infernice, de ceară
Mă înveleau a rugă în silabă...
Ploua, dar fără veci în taina slabă
Și iar Pământul sta precum să piară.
Un cer de sânge, către smoală-n grabă
A nopții feciorie-adună-n seară...
Ne este viața toată necesară
Pe clipa-n care frunza-n duh întreabă.
Mi-e soră luna, soarele mi-e frate,
Or nărui și ei în flăcări stingeri
Că din născut spre a muri sunt toate.
Da'n zodie-a eternului atingeri
Un mâine nins sub vorbă se mai poate,
Din început spre nesfârșit învingeri...
001.200
0